iubirea dulce suferinta

Lumina soarelui de mai imi trece prin geamurile vechi si prafuite si ma goneste din lumea onirica atat de draga mie. Intind mana fara sa deschid ochii si vreau sa ii pipai trupul care miroase a mosc si scortisoara, insa pipai cu varful degetelor inca amortite de somn si simt asternuturile aspre si reci. Ma sperii deschid ochii si nu il vad...e prima zi cand nu mai e langa mine...a plecat insa sufletul meu il cauta. As vrea sa.....ce vreau defapt...caci eu l-am alungat cu glasul meu rece si hotarat, dar cu inima-mi tremuranda. As vrea sa creada ca sunt fericita si linista, dar nu-i asa, as vrea sa nu mai simt nimic, sa incetez sa fiu, sa vad, sa aud. As vrea sa stau intinsa pe nisipul rece al tarmului si sa privesc doar cerul, sa vad cum norii fug si sa alerg cu ei cu gandul si sa ajung departe undeva, sa stau pe-o piatra rece, sa ma opresc cand ostenesc de-atata fuga si-apoi s-o iau din nou din loc, s-alerg cu norii, cu soarele, cu vantul, sa fiu ca ielele, sa alerg in hora despletita, sa ma-nvart ca vijelia, sa ma scufund in apa marii si sa ma curat de gandurile rele, sa ma ridic mai linistita, cu ochii limpezi si surazatori, dar nu mai vad oglinda albastra....IUBIREA,  ci apa tulbure a marii. Dar totusi nu misc, nu mai alerg ci stau inerta si simt cum ma inghite iar totul  se intuneca, lumina se indeparteaza, isi ia adio de la mine, iar eu cu maineile intinse incerc sa o cuprind si sa mi-o bag in suflet dar ea nu vrea, se zbate, ne-ndepartam una de alta, insa cealalta ma-mbratiseaza strans si ma cuprinde, e tulbure si rece,e dureroasa si straina....SUFERINTA, m-a imbratisat si nu-mi da drumul, imi strapunge sufletul si inima, dar eu o tin stans la pieptul meu, trebuie sa stiu sa slabec stransoarea, sa-i dau drumul incet s-o las sa plece, caci ea s-a dus ca norii, ca vantul, ca cerul clar de iulie, IUBIREA