iubirea dulce suferinta

Lumina soarelui de mai imi trece prin geamurile vechi si prafuite si ma goneste din lumea onirica atat de draga mie. Intind mana fara sa deschid ochii si vreau sa ii pipai trupul care miroase a mosc si scortisoara, insa pipai cu varful degetelor inca amortite de somn si simt asternuturile aspre si reci. Ma sperii deschid ochii si nu il vad...e prima zi cand nu mai e langa mine...a plecat insa sufletul meu il cauta. As vrea sa.....ce vreau defapt...caci eu l-am alungat cu glasul meu rece si hotarat, dar cu inima-mi tremuranda. As vrea sa creada ca sunt fericita si linista, dar nu-i asa, as vrea sa nu mai simt nimic, sa incetez sa fiu, sa vad, sa aud. As vrea sa stau intinsa pe nisipul rece al tarmului si sa privesc doar cerul, sa vad cum norii fug si sa alerg cu ei cu gandul si sa ajung departe undeva, sa stau pe-o piatra rece, sa ma opresc cand ostenesc de-atata fuga si-apoi s-o iau din nou din loc, s-alerg cu norii, cu soarele, cu vantul, sa fiu ca ielele, sa alerg in hora despletita, sa ma-nvart ca vijelia, sa ma scufund in apa marii si sa ma curat de gandurile rele, sa ma ridic mai linistita, cu ochii limpezi si surazatori, dar nu mai vad oglinda albastra....IUBIREA,  ci apa tulbure a marii. Dar totusi nu misc, nu mai alerg ci stau inerta si simt cum ma inghite iar totul  se intuneca, lumina se indeparteaza, isi ia adio de la mine, iar eu cu maineile intinse incerc sa o cuprind si sa mi-o bag in suflet dar ea nu vrea, se zbate, ne-ndepartam una de alta, insa cealalta ma-mbratiseaza strans si ma cuprinde, e tulbure si rece,e dureroasa si straina....SUFERINTA, m-a imbratisat si nu-mi da drumul, imi strapunge sufletul si inima, dar eu o tin stans la pieptul meu, trebuie sa stiu sa slabec stransoarea, sa-i dau drumul incet s-o las sa plece, caci ea s-a dus ca norii, ca vantul, ca cerul clar de iulie, IUBIREA

Alo?Casa domnului .....? Da....

Bine !!!!!!!!! spun ceva, candva, undeva, cand am chef, cand vreau, cand pot, cand am timp, cand ma enervezi, cand ma bucuri, cand ma privesti, cand nu ma privesti

Emotii

Da sau cred...cred?ce cred? ca e aici? ii simt mirosul parfumului fin pe asternuturi si in jur...conturul trupului se proiecteaza pe perete din fata mea si simt cum smulge cersaful din pat si de pe mine, ma lasa descoperita, goala, in asternutul, acum rece, panzele ce atarna peste mine imi ating usor ca o mangaiere trupul patruns de un fior...ma priveste stand langa patul nostru, al meu si cu privirea rece si pune in jur cerceaful si pleaca

nimic

nimic neobisnuit...tu crezi ca e ceva nou?nu....nu...atat...am vrut doar sa iti reamintesc ca nu e nimic mai presus decat somnul care te aduce la starea de increat....

In bratele....ei

In bratele....ei

Erau amandoi in pat, unul langa altul imbratisati si infierbantati...el avea treaba ea un pic mai inactiva, el se uita la ea, ea cu ochii inchisi, el o apuca de mana si o strange cu foc, ea isi lasa mana moale, el ii simte oasele degetelor si parca un fior ii strapunge pieptul, isi continua treaba, el o saruta, buzele ei sunt caldute si un pic rosii...ochii intredeschisi, el crede ca ea simte placerea lui...el este gol si o priveste ea are suvite de par blond pe fata-i palida, ochii nu se vad a fi deschisi insa ea e frumoasa asa, intinsa si acoperita de asternuturile albe, parca cuprinsa de spuma marii...o atinge...pielea ei e alb-vinetie...ii saruta talpile si degetele reci....ii atinge usor buzele vineti..poate de adierea ce vine de afara pe fereastra larg deschisa...se multumeste cu atingerea trupului ei.....Zorii diminetii le mangaie trupurile fin si incet ca fulgii pernelor in care stau afundati...fata ei este brazdata de razele soarelui, corpul e rece si vanat...buzele carnoase si rosii acum sunt negre si subtiri...o priveste uimit si vede cum in coltul gurii...se scurge o zeama galbuie, ochii verzi ca iarba cruda de primavara acum au secat, prin paru-i auriu se plimba un vierme verde ..o mangaie usor si o saruta.....

hey...prima vara a unui inceput

stai si te uiti la tine...asa...si observi...observi...nimic...nu ai mai facut nimic...si tu esti tot cel vechi...nimic nou...intinzi mana spre oglinda ,care nu crezi ca iti reda imagine, si furios vrei sa stergi imaginea ce ti se afiseaza...nu...e tot acolo sta nemiscata si ranjeste..acum vezi tu...nimic nu se schimba daca nu faci ceva...cliseu...iti iei geanta pe umar si pleci spre serviciu la aceeasi ora, cu aceeasi tinuta, cu aceeasi atitudine, cu aceeasi masina...cunosti toti oamenii si stii si statiile in care coboara..sunt multi dar ii stii pentru ca imaginea lor e tot neschimbata...urci in autobuzul muncitoresc si...vezi podul ce trece peste trenurile care parca te asteapta...cobori si te trezesti buimaca in gara...tii un bilet in mana...zambesti si urci in trenul care nu stii unde te duce...deschizi ochii si iti dai seama ca stai in bratele lui...nu stii ce te astepta...il tii de mana si mergi mai departe

Uite asa

Uite asa...asta da argumentare...nu am ce sa iti spun...nu te pot privi in ochi si nu iti pot vorbi, as vrea sa iau o coala de hartie sa imi insir toate gandurile pe ea, sa le pun in ordine, sa le fac versuri si sa ti le trimit sa vezi totusi ca nu sunt asa cum crezi tu...ai crede...ai putea zice ca sunt putin rea....sunt si am fost rea, macar acum pot fi si eu egoista, e dragostea mea si am dreptul sa mi-o apar sau daca vreau sa o distrug....sa pot sa fac asta fara sa imi pese de tine...sa plec si sa vin ori de cate ori vreau si sa te gasesc tot acolo, asteptandu-ma, oftand si imbratisindu-ma sa ma privesti sa ma saruti pe frunte si sa ma ierti, sa ma crezi cand iti spun ca te iubesc si sa nu vrei sa iti arat sa fii fericit cu cele doua cuvinte si cu privirea mea...as vrea sa te gasesc tot timpul acolo pe nisipul cald, in cortul meu, sa te vad acolo cu chitara sub cap si sa imi canti cand sunt suparata sa ma faci sa dansez goala pe strigatul marii, sa faci cumva sa am toate astea in patul rece de acasa unde te pierd prin asternuturi, unde nu iti simt trupul si nu aud cantecul nostru...iti aud respratia incet si mai incet....indepartandu-se...parca...nu esti langa mine...imi iau hainele si plec...raman cu haina ta pe mine...dar nu imi mai tine cald...o las in holul lung al casei tale...deschid usa si uit sa o inchid in urma mea...poate...ai sa ma chemi la vara...sau poate o sa ma intorc la tine, dar sa nu ma intrebi nimic...sa ma privesti si sa ma tii de mana, sa crezi in iubirea mea pura....