amintiri cap 1

Intotdeauna mi-a placut sa vorbesc cu el, din prima clipa in care m-a vazut si-a dat seama cine sunt, ba mai mult a vazut ce nici macar eu nu stiam despre mine...el a fost singurul care m-a incurajat sa visez si sa cred in vise.
O seara de decembrie geroasa, eram mica, eram naiva si exuberanta, energica si al naibii de vesela; zambeam, radeam, simteam muzica si dansam haotic....l-am cunoscut....dragut...nimic iesit din comun.....am dansat, m-a sarutat ca nimeni altul, simteam ceva ce imi era necunoscut...nu am mai vorbit....l-am gasit chiar daca el ma cauta...ma iubea..eu nu cred ca l-am iubit vreodata, ma fascina atat de tare incat vorbeam intruna, era uimitor, vorbeam mult dar niciodata nu era de ajuns, erau atat de multe de spus....l-am iubit? eram nici....majora...era mare...ma atragea tot ce insemna el....varsta, inteligenta, masculinitate...pentru el eram proiectia irealului in realitate, eram un mic recipient cu de toate...m-a ajutat sa le definesc....am evidentiat talentul, m-a invatat sa imi urmez pasiunile, sa urmez specializarea...asta...sa o urmez sa o savurez...si acum sa uit de ea...sa uit si sa vreau altceva, chiar daca nu e asa....Dupa 5 ani...suna telefonul...tresar si privesc cum suna...era numele lui, eram exaltata.....am raspuns indecisa, cu glasul stapanit de emotie am articulat salutul....sec....a urmat o discutie in care mi-a amintit cine sunt, ce sunt si ce vreau sa fiu.....am privit din nou la mine, ce eram, si am continuat sa fac ce imi place...ma straduiesc sa fiu perfecta, sa nu uit sa uit de lumea ce ne constrange.

O zi minunta

E marti...ceasul incepe sa sune la 5.45...nu reusesc sa ma trezesc...intind mana nu ajung il las sa sune si ma pun sa dorm din nou....ma trezesc buimaca la 6.30 e deja prea tarziu...oricat m-as grabi nu o sa ajung la timp la serviciu...ma ridic vreau sa aprind lumina.....lumina nu e...mai incerc o data...fac ochii mari si realizez ca e bezna totala....si in casa si pe strada...incep sa cotrobai prin casa sa vad totusi ceva...iei!!! vine curentul!reusesc sa plec din casa, nu raman blocata in lift, plec spre metrou, unde ma astepta Dani suparata...urc in tramvai...mai aglomerat decat de obicei, ajung la primul curs, nu reusesc sa tin un discurs foarte coerent pentru ca eram mai mult decat adormita, cascam intruna, cafeaua si-a facut efectul....sau nu cred, uit sa ma incadrez in timp...depasesc limita de timp,si proiectez activitatea de speaking....care dureaza 10 minute perfect...reusesc sa termin nu foarte abrupt...alerg spre celalalt curs....cobor din autobuz...cu geanta, pungi si alte accesorii alerg spre metrou, cobor scarile...in picioare :)) dar nu pe toate....pe ultimele trei am ales sa le cobor in fund:))ma imprastii toata intr-o mare balta cu apa cristalina, ma ridic...sau m-au ridicat niste oameni draguti, care mi-au spus ca ma marit, iei !ce fericire!!, prima veste buna pe ziua de azi:)).....stand in picioare observ ca am unghiile negre paltonul alb s-a colorat...picaturi mari de noroi se scurg de pe geanta pe pantaloni...e bine....ma indepartez de zidul de care stateam sprijinita si realizez ca nu am echilibru...cand aud "dominsoara, domnisoara, v-ati uitat tocul:))))" ma uit speriata in jos la incaltarile mele si vad cum un picior tremura instabil..parca razand de handicapul celuilat, ma aplec imi iau tocul in mana, un firisor de apa noroita se prelinge pe langa manseta paltonului, acum pepit, si simt cum imi ajunge la cot...e bine..incep sa rad, un ras isteric care in acelasi timp m-a ajutat sa nu las capul in jos in timp ce curiosii se uitau la mine...urc scarile, vanzatorii ambulanti, care privisera momentul savuros,ma felicita, ma simt vedeta in lumina reflectoarelor.....dar simt cum toata partea dreapta imi este amortita de durere....e o durere cumplita....sunt ametita si amortita...aud totusi rasul unei femei "Lasa, lasa ca e bine , te mariti"" ma uit cu ochii goi si mirati la ea...nu intelegeam ce e bine...durerea e buna...contextul m-a facut sa fac o analogie dureroasa...e doar la mine in cap...nu zic nimic si plec mai departe...vad un taxi si ma grabesc schiopatand spre el...vreau acasa...dar ziua...nu s-a terminat...am continuat sa ma amuz si chiar sa rad cu pofta...pentru ca nimic grav nu mi s-a intamplat...nu mi-am rupt piciorul, nu am dat foc la casa si mi-am recuperat si banii...pierduti :))toate in aceasi zi minuata...azi