Nimic

Nimic....ai impresia ca nu ai nimic, stai si privesti in jur si iti spui ca esti un nimic si nu ai nimic, ridici privirea din pamant si vezi in fata ta niste pantofi rupti care trec in graba pe langa tine, stai asa si privesti cum trec si tot trec imagini ca la cinematrograf prin fata ta. Le vezi pe jumatate, picioarele umflate, pantofii tociti sau foarte fistichii, vezi pantaloni uzati si sacose de plastic ridici capul in sus vrei sa ii privesti sa le privesti chipul...te sperii .....nimeni nu rade, nimeni nu zambesti totul-i mecanic.Te uiti pierdut in toate partile, cu ochii sticlosi si inlacrimati te uiti cand la unul cand la atul, nimeni nu te vede, stai si speriat nu intelegi, simti cum cineva te impinge, simti asta in coasta ta, tot nu intelegi de ce te loveste acolo, de ce te doare asa de tare, tu doar ii privesti, primesti o palma peste obrazul stang, lacrmile incep sa iti umple ochii, lacrimile nu cad in jos se preling si ochii tai aproape ca nu mai vezi, stai si te gandesti ca ti-i vei sterge cu o batista, nu te poti misca....nu intelegi, cineva vine si iti intinde o mana, nu intelgi, te ridica si te pune intr-un colt....nu intelegi...acum ii vezi cum trec prin fata ta doar printr-o crapatura, peretii te ingradesc, dar macar te sprijini pe ceva, raceala betonului iti strapunge pielea pana la plamani, mirosul de pisat iti patrunde in toti porii...respiri si inspiri, mirosul iute de pisat si excremente iti loveste plamanii, umezeala si mucegaiul, raceala si semiintunericul, oamenii si invalmasela, imagini care ruleaza in fata ta....nu mai poti...vrei sa te ridici si nimeni nu te ajuta...nu intelegi.....Nu intelegi ca DOAR TU te poti ridica.